Antigona

Antigona a devenit, cu trecerea timpului, un simbol. Dacă Sofocle și contemporanii săi aveau încredere în ideea de stat și în modul în care acesta funcționează, atunci textul, în forma sa originală, cântărea două idei: legile statului și legile divine. Acum, când încrederea în stat a ruginit și raportul la divinitate este arbitrar, atât textul de teatru, cât și personajul Antigona au devenit altceva: un simbol pentru libertate, pentru sfidarea unui stat putred și corupt, pentru o dragoste care îndrăznește să reziste delimitărilor dintre oameni. Gestul de revoltă al Antigonei, pumnul de pământ aruncat peste fratele său, nu mai este o cutumă religioasă, ci un act necesar de rezistență împotriva statelor care ne calcă pe cap cu bocanci militari.