Caligula

„Caligula” nu este un spectacol despre trecut. Este un semnal de alarmă despre prezent și un avertisment despre viitor. Textul dramatic compus de Șerban Melnic după Albert Camus, Gore Vidal și Seneca aduce în fața publicului imaginea unui conducător care seamănă periculos de mult cu liderii lumii de astăzi. Caligula promite libertate, dar în spatele discursurilor se ascunde aceeași foame de control, aceeași plăcere de a umili, aceeași convingere că totul îi este permis. Acest spectacol merită văzut pentru că vorbește despre cum se naște tirania, nu doar despre cum arată ea. Despre cum frica, oboseala și lipsa de reacție ale societății creează loc pentru monștri. Despre cum ajungem, pas cu pas, să acceptăm ceea ce cândva ni se părea de neacceptat. „Caligula” arată ce se întâmplă atunci când un om rănit ajunge să conducă o lume întreagă. Când puterea nu mai are limite. Este un spectacol necesar, pentru că nu oferă confort, ci conștientizare. Nu liniștește, ci trezește. Și poate cel mai important lucru pe care îl spune este acesta: dacă nu suntem atenți, Caligula nu vine. Caligula este deja aici.