Femeia – câmp de luptă (T.N. „Vasile Alecsandri” Iași - FNT 2026)

de Matei VișniecDramaturgia: Diana NechitRegia: Botond Nagy Decorul: Raul Cioabă Costumele: Ioana Ungureanu Coregrafia: Alice Veliche Scenografia muzicală: Claudiu UrseLight design și video design: Cristian NiculescuDistribuția:Dorra: Andreea BobocKate 1: Diana RomanKate 2: Livia IorgaKate 3: Mălina LazărFantomele soldaților morți: Dragoș Codrescu, David-Daniel Deca, Aurelian Iordache, Alexandru Lilă, Matei Olteanu Producător: Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași „Am scris aceastǎ piesă în 1996, la sfîrşitul acelei teribile perioade de conflict interetnic pe fost pǎmînt iugoslav. Ceea ce se întîmpla acolo mă preocupa şi mă impresiona, era vorba de un mǎcel în plină derulare în imediata vecinătate a României. Jurnalistul din mine, neputincios în faţa realităţii, i-a predat însă ștafeta dramaturgului. Mi-am spus că o piesă interesantă despre barbaria războaielor interetnice ar putea trezi spiritele, incita la reflecţie, trezi conştiinţe… O piesă putea fi deci mai eficientă decît ştirile. În orice caz, pentru mine scrierea acestei piese însemna ieşirea din neputinţă.” (Matei Vișniec)Durata: 1h 50minVârsta recomandată: 16+ Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză „Femeia – câmp de luptă” e despre o Europă care a învățat să tacă.Despre un corp de femeie în care s-a scris un război, pe care nu-l mai putem șterge. Nu mă interesează reconstrucția istoriei, ci felul în care ea locuiește prezentul — prezentul nostru încărcat, febril, rușinat, în care imaginile războiului din Bosnia coexistă cu notificările de azi despre încă o femeie ucisă în România. Trăim într-un an 2025 în care femicidul a devenit statistică, iar știrile sunt infuzii zilnice de violență. Războiul nu mai e la periferie: e în case, în apartamente, în scările de bloc. E aici, în respirația noastră. Dorra și Kate sunt două voci care nu se întâlnesc niciodată cu adevărat, pentru că între ele stau fantomele trecutului, știrile, discursurile politice, rapoartele ONU, spusele experților, șoaptele vinovăției colective. Între ele stă o lume care a privit, a comentat, apoi a trecut mai departe. (Botond Nagy) Foto: Andrei Eduard Văleanu