Lungul drum al zilei către noapte - SEAS 2026

scenariu de Roman Doljanski, după Eugene O’Neill Traducere: Raluca Rădulescu Teatrul: Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu - Secția română Durata: 2h / Pauză: Nu Recomandare de vârstă: 16+ Sinopsis: Una dintre cele mai importante piese de teatru ale secolului XX, Lungul drum al zilei către noapte, a fost scrisă de Eugene O’Neill pe baza amintirilor din propria tinerețe. Nu este întâmplător faptul că dramaturgul a cerut ca această piesă să nu fie publicată înainte de a se scurge 25 de ani de la moartea sa. Dorința nu i-a fost îndeplinită, însă motivul interdicției sale este clar – autorul de renume mondial a împărtășit amintiri profund personale despre familia sa, niciunul dintre membrii căreia, cu excepția sa, nemaifiind în viață în momentul în care piesa a fost scrisă. Și, deși piesa este despre ziua în care i s-a pus diagnosticul fatal, el a fost singurul dintre personaje care a supraviețuit – și a devenit faimos în întreaga lume. Această poveste despre oameni apropiați, care se iubesc și se chinuie, se acuză și se justifică, își amintesc și suferă, a devenit una dintre cele mai populare piese din repertoriul mondial. Ea conține atât roluri minunate, cât și un sentiment amar, uneori fără speranță, al trecerii timpului, al dezamăgirii și al neputinței în fața morții. Producția lui Timofey Kulyabin mută acțiunea în zilele noastre. Cu toate acestea, natura autobiografică a operei lui Eugene O’Neill este pe deplin păstrată. Îl vedem pe alter ego-ul autorului, scriitorul Edmund Tyrone, chiar la sfârșitul vieții sale. Ca și dramaturgul, el a devenit o celebritate, laureat al Premiilor Nobel și Pulitzer. Ca și dramaturgul, nu se poate elibera de amintirile dureroase și obsesive ale părinților și fratelui său mai mare. Îl vedem pe Edmund Tyrone în ultima seară a vieții sale, când propria sa „zi lungă se transformă în noapte”. Nedorind să îndure suferința fizică, pe măsură ce civilizația modernă devine din ce în ce mai independentă în materie de viață și de moarte, nu se teme de durerea emoțională și, în ultimele sale ore, dorește să fie din nou alături de cei dragi de mult dispăruți, nu doar pentru a-și aminti de ei, ci pentru a încerca să-i înțeleagă, să-i ierte și să le ceară iertare... Regie: Timofei Kuliabin Scenografie: Oleg Golovko Muzică: Timofei Pastukhov Lighting design: Ilia Pașnin Manageri proiect: Claudia Maior și Ioana Nistorescu Sufleor și asistență regie: Ania Petrean Asistență producție: Iuliana Revencu, Cătălina Bezer Regie scenă: Nicolae Văcariu Lumini: Mihai Părău Sunet: Alex Androniciuc Recuzită: Maria Steva Cabină: Angelica Ognean Mașiniști: Dan Dancasiu, Flavius Dublesu, Ioan Iliu Cu: Nicu Mihoc, Raluca Iani, Marius Turdeanu, Horia Fedorca, Radu Costea, Ioana Cosma, Adrian Neacșu, David Cristian, Vlad Robaș Premii și nominalizări: Premiul UNITER pentru Cel mai bun spectacol Premiul UNITER pentru Cel mai bun actor în rol principal – Nicu Mihoc