STRIGĂTUL TĂCERII

„Am ieșit din lagărele morții după ce îndurasem cea mai cumplită experiență pe care a cunoscut-o vreodată istoria, cu trupul și sufletul zdrobite. După pierderi de nedescris — familia mea, copilăria mea, prietenii mei — am fost copleșită de o durere atât sufletească, cât și trupească. — Renee Kochman (Renia Baff), care a locuit la casa de copii din Blankenese, Hamburg, Germania. După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, dimensiunea tragediei Holocaustului a început să se dezvăluie în toată amploarea sa. Printre cele șase milioane de victime s-au numărat aproximativ un milion și jumătate de copii evrei. Zeci de mii de copii au supraviețuit, însă pentru mulți dintre ei copilăria se încheiase în ghetouri, lagăre, ascunzători sau pe drumurile deportării. Își pierduseră părinții, casele și identitatea, fuseseră lipsiți de școală, de joc și de sentimentul de siguranță. Unii supraviețuiseră sub identități false, învățând să tacă, să se ascundă și să nu aibă încredere în nimeni. Istoriile acestor copii stau la baza spectacolului „Strigătul Tăcerii” – o încercare de a reaminti contemporanilor noștri ororile războiului și tragediile pe care declanșează trivializarea experiențelor umane,  un spectacol despre copilăria pierdută, supraviețuire și puterea de a reconstrui, dar și un demers de memorie menit să păstreze vie mărturia victimelor Holocaustului și să ne reamintească responsabilitatea de a nu banaliza niciodată suferința umană. Cu participarea orchestrei TES