UN ALTFEL DI HARAP-ALB

UN ALTFEL DI HARAP-ALB scenariu de Ionuț Caras, după basmul lui Ion Creangă regia: Ionuț Caras decorul: Adrian Balcău costumele: Zsófia Gábor coregrafia: Andrea Gavriliu muzica: Radu Dogaru cântece: Anca Hanu Distribuţia: Babe dansatoare: Cecilia Lucanu-Donat, Ioana-Maria Repciuc, Diana-Ioana Licu, Patricia Brad, Adriana Băilescu Povestitor clasic: Ionuț Caras Povestitor mai modern: Anca Hanu Domnu’ Craiu, Setilă, Baronul: Matei Rotaru Fratele mare, Un preot: Ruslan Bârlea Fratele mijlociu, Flămânzilă: Tudor Jula Harap-Alb: Ștefan Dogaru CalGpT (voce): Mircea Bravo Curierul Glovo: Christian Har Baba Casandra, agentă Interpol: Adriana Băilescu Ursul, Primarul: Cosmin Stănilă Dacul, Cheful, Gardian 1: Adrian Cucu/Cătălin Codreanu Apariții în tunel: Ioan Crișan, Christian Har, Ioana-Maria Repciuc, Tudor Jula, Salomeea Rusu Spânul: Bogdan Rădulescu O solistă jazzy, Reporterița: Ioana-Maria Repciuc Baba necăjită, agentă Interpol: Patricia Brad Cerbul, Opozantul: Radu Dogaru Influencerița: Cecilia Lucanu-Donat Fata Roșie: Diana Buluga Gerilă: Miron Maxim Ochilă: Salomeea Rusu Păsări-Lăți-Lungilă: Diana Ioana Licu / Patricia Brad Gardian 2: Ioan Crișan Turiști, copaci, cetățeni, influenceri, hipsteri etc.: toată distribuția Mulțumiri: Mădălina Mânzat, Miruna Sandea, Mara Salan, Ami Crișan, Raluca Hauși, Marina Gîrbea, Simona Nicoară, Evelina Trinca, Nicu Purcel, Paul Goia regia tehnică: Vlad Negrea lumini: Jenel Moldovan, Andrei Mitran sonorizare: Adrian Lăcătuș sufleor: Alina Dragoș durată: 1h 50 min. recomandare de vârstă: 14+ Cu o veselie irezistibilă, spectacolul Un altfel di Harap-Alb plonjează direct în mitosfera desacralizată a lumii contemporane, pe care o comentează jucăuș, dar totodată cu discernământ critic. Păstrând structura narativă a poveștii lui Ion Creangă, regizorul și autorul Ionuț Caras folosește basmul ca pretext al pledoariei pentru înțelegerea, asumarea și, pe cât posibil, transformarea actualității românești. De această dată, Harap-Alb pornește într-o aventură diferită, populată de figuri recognoscibile pentru publicul românesc, a cărei miză devine pe alocuri socio-politică. Astfel, eterna luptă dintre bine și rău se traduce în confruntarea directă a cinstei cu corupția, a culturii cu ignoranța și a implicării civice cu nepăsarea. Înfrângerea Împăratului Roș - în noua versiune un baron local care, de sub straturile de distorsionare satirică, ne amintește de fantomele ce bântuie prezentul și trecutul recent românesc - are deci un efect terapeutic, arătându-ne finalul fericit pe care l-am putea trăi dacă am acționa în spiritul unei solidarități colective.